„De altminteri, ne asigură, mereu, autorul, tabloul societății imediat postbelice este moral fracturat atât de cauze sociale multiple cât și de înțelesuri foarte eterogene conferite evenimentelor de protagoniști. Or, în «noua realitate» fiecare se simte îndreptățit să solicite ceva de la viață, de la istorie, de la ceilalți, și, nu chiar în ultimul rând, de la soartă. Peisajul tipologiilor umane nu este unul idilic și armonios, ci unul bazat pe dezacord, pe conflict și pe neînțelegere. Îi stau cititorului, față în față, idealiști morali (Vasile Mogrea) care refuză orice compromis și orice umilință, dar și veșnic adaptații la succes, dintre care erou paradigmatic este Alexandru Vardaru. El n-are deziluzii în viață pentru că nu-și creează «speranțe deșarte» sau «iluzii prostești». Clar și răspicat, se autodefinește privindu-l cu milă, dezgust și dispreț pe mutilatul neînțelegător Radu Comșa: «Eu m-am socotit întotdeauna nedemn de așa-zise marile idealuri. Viața mi s-a părut mai simplă… Omul nu se sacrifică idealurilor vagi. Nu iubesc o lume imaginară; o iubesc pe cea reală! Nu una viitoare; pe cea prezentă!… Știu că nu putem face miracole, nici în viața de toate zilele, nici în cea politică… Tot ce poți face e să corectezi puțin și treptat realitatea. Chiar patriot, sunt fără imaginație… Ideile generoase duc la dezordine, lirismul la catastrofe!…»

Întunecare este un titlu ce a ajuns să conțină în sine mai multe sensuri, cel antropologic destinal fiind, desigur, cel mai profund. Dar acest înțeles va fi — pentru mulți cititori — corelat mereu și cu semnificații sociale și psihologice. De ce? Pentru simplul motiv că baza socială și cea psihologică din orice război, răscoală sau revoluție aduc la suprafață multe fețe ale întunecării. Acestea sunt stocate în memoria colectivă, iar unele au constituit obiect de analiză romanescă. Fiecare cititor apelează, vrând-nevrând, la aceste înțelesuri ale întunecărilor venite din cele două mari surse: istoria și literatura. Oricum, Întunecare a lui Cezar Petrescu rămâne un reper literar major, unul dătător de seamă atât pentru istoria literaturii române, cât și pentru evoluția luminărilor și întunecărilor colective, periodice, ale poporului nostru.“ — Vasile Morar

Enigma Otiliei