În Davaiștii, Irvine Welsh revine la personajele lui deja familiare, Renton, Sick Boy, Spud, Begbie & Co. Acum aflăm cum au ajuns ei să fie dependenți de heroină: pe de o parte, împinși de „probleme personale“, iar pe de altă parte, din cauza dificultăților socio-economice din Scoția anilor ’80.
Revolta și neputința mocnesc în fiecare dintre personajele romanului Davaiștii. Renton, Sick Boy și alții asemenea lor se dezlănțuie uneori în fapte pline de cruzime, alteori în farse hilare, care se înșiruie pe paginile romanului ca în Trainspotting. Precum într-un film mut, ei sînt hilari sau patetici, provoacă furia sau mila. În pofida atmosferei predominant sumbre, ploioase, uneori războinice, care se așterne treptat-treptat peste Scoția și peste gașca băieților de cartier, firul subteran ce încheagă romanul este un îndemn optimist: poți supraviețui dacă ești sincer față de tine și dacă te încumeți să iubești. Cum ar zice Spud: „Super-benga, frate, gen!“.
