Pascal Bruckner este un scriitor francez cunoscut pentru criticile sale la adresa societății și culturii franceze. Bruckner este adesea asociat cu mișcarea Noilor Filozofi din anii 1970 și 1980. Este cunoscut mai ales pentru cărți precum Le Sanglot de l’homme blanc (1983) și Les voleurs de beauté (1997), cea din urmă câștigând Premiul Renaudot.
Pascal Bruckner s-a născut la Paris. În tinerețe, a frecventat școlile iezuite. Ulterior, a studiat la universitățile Paris I și Paris VII Diderot, apoi la École Pratique des Hautes Études. Bruckner a devenit maître de conférences la Institut d’Études Politiques de Paris și a colaborat cu Nouvel Observateur.
La începutul carierei sale, Bruckner a scris în stilul Noilor Filozofi. Printre romanele sale se numără Parias și Lunes de fiel (1981), acesta din urmă fiind adaptat într-un film de Roman Polanski. Eseul său Le Sanglot de l’homme blanc a criticat autocritica occidentală și politicile pro-Lumea a Treia. Acesta a avut o influență semnificativă asupra intelectualilor francezi și a stârnit dezbateri.
Bruckner a câștigat Premiul Médicis în 1995 pentru La tentation de l’innocence, un eseu despre cultura politică contemporană. În 1997, Les voleurs de beauté i-a adus Premiul Renaudot. Cartea sa din 2006, La Tyrannie de la pénitence, a explorat vinovăția occidentală și a fost tradusă sub titlul The Tyranny of Guilt (2010).
Între 1992 și 1999, Bruckner a susținut cauzele din războaiele iugoslave și, ulterior, a aprobat bombardarea Iugoslaviei de către NATO. A susținut războiul din Irak din 2003, dar a criticat erorile militare ulterioare ale SUA. În 2009, a semnat o petiție în sprijinul eliberării lui Roman Polanski după arestarea regizorului.
În memoriile sale Un bon fils (2014), traduse sub titlul A Dutiful Son (2016), Bruckner descrie relația dificilă cu tatăl său. El a spus: „Tatăl meu m-a ajutat să gândesc mai bine gândind împotriva lui. Eu sunt înfrângerea lui”. Cartea urmărește parcursul său de la o copilărie catolică pioasă la un filosof și scriitor de renume.